În ce măsură kilogramele se transmit ereditar?
La fel ca și variațile poftei de mâncare (despre care poți citi aici), de care sunt strâns legate, surplusul sau deficitul greutății corporale nu reprezintă decât într-o anumită proporție (și mai ales atunci când sunt accentuate) urmări sau simptome ale unor manifestări patologice. De cele mai multe ori, abaterile moderate de la greutatea ideală se lasă cuprinse în noțiunea de tip constituțional în care se încadrează persoana respectivă.
După cum există persoane scunde și îndesate sau lungi și subțiri – fără ca prin aceasta să iasă din limitele normale –, așa există și persoane la care dominanta caracteristică pentru constituția generală a organismului este aceea de a fi gras sau slab.
Tipul constituțional în general, ca și latura sa reprezentată de greutatea corporală, reprezintă însumarea particularităților morfologice și funcționale ale unui organism, dintre care o parte sunt înnăscute, iar altele se consolidează și se modelează în cursul vieții, în special în copilărie sub influențele multiple ale mediului extern.
În legătură cu îngrășările sau slăbirile constituționale se ridică și întrebarea în ce măsură abaterile greutății corporale se transmit ereditar. Cazurile în care se poate afirma cu certitudine transmiterea ereditară a obezității sau a deficitului ponderal sunt relativ rare și prezintă, de obicei, și alte tulburări asociate, în special modificări de ordin neurologic sau diferite anomalii, mai mult sau mai puțin accentuate, de conformație a aspectului exterior.
Dacă deficitul sau excesul ponderal ca atare cunosc o transmitere ereditară mai rară, în schimb ceea ce se moștenește destul de frecvent este tendința de slăbire sau îngrășare, legată de anumite caracteristici funcționale ale centrilor alimentari cerebrali și ale sistemului endocrin. Moștenirea acestei tendințe nu presupune în mod obligatoriu și instalarea tulburării ponderale respective. Pe acest teren de predispoziție moștenită, modificarea într-un sens sau altul a greutății poate survenii în momente foarte diferite, uneori încă din copilărie, alteori la o vârstă înaintată, în fucție de prezența sau absența unor factori externi capabili să acționeze efectiv în direcția pierderii sau dobândirii kilogramelor anormale.
De multe ori, obezitatea în sine pare a avea un caracter ereditar, deși în realitate ceea ce s-a transmis genetic nu este decât tendința la îngrășare; situațiile respective se explică prin faptul că, dincolo de predispoziția înnăscută, persoanele în cauză crescând și trăind într-o familie de obezi, cu un stil de viață și obicei alimentar incorect, dobândesc în mod firesc felul general de viață al acesteia, inclusiv obiceiurile alimentare, sedentarismul, s.a.m.d.
