Analize și întrebări
Din toate considerentele schițate în postările anterioare rezultă că tratamentul îngrășării nu trebuie să fie aplicat decât cu un aviz al unui dietetician-nutriționist. Numai un specialist poate aprecia natura îngrășării și poate judeca semnificația reală a surplusului de greutate în legătură cu ansamblul particularităților organismului respectiv.
Aici se cuvine să amintim câteva fapte ce merită mai ales atenția celor ce se adresează unui specialist pentru a slăbi.
- Pentru stabilirea naturii îngrășării mijloacele sunt multiple și variate.
- Unele forme de îngrășare își lasă dezvăluite toate sau aproape toate „secretele” în cadrul consultației, fără ca diagnosticul lor să necesite, deci, analize mai complexe și amănunțite.
- În alte cazuri, dimpotrivă, prezicerea și confirmarea anumitor ipoteze oferite de consultație, cer efectuarea uneia sau mai multor analize specifice de laborator.
- Numărul și varietatea acestor analize sunt mari, iar singurul care poate hotărî dacă și care anume analize sunt necesare este numai un dietetician-nutriționist.
- Cei care se adresează unui dietetician-nutriționist pentru a slăbi nu trebuie, de aceea, să se considere oarecum nedreptățiți sau tratați cu o atenție insuficientă pentru simplul motiv că nu li se prescrie efectuarea unui „N” număr de analize sau pentru că li se indică mai puține sau altfel de analize decât unei alte persoane cunoscute, aflate, aparent, în aceeași situație.
- Tendința de a colecționa analize este la fel de nemotivată ca și ignorarea avizului unui dietetician-nutriționist și folosirea unor tratamente „împrumutate”.
Se înțelege că în funcție de stabilirea naturii îngrășării, tot dieteticianul-nutriționist poate fixa tratamentul cât mai complet și mai adecvat pentru cazul respectiv. Pentru a se ajunge la realizarea unui asemenea tratament trebuie luate în considerare și apreciate, într-o corelație complexă, numeroase elemente. Cu alte cuvinte, trebuie răspuns la un număr de întrebări ca:
-Este necesar un tratament medicamentos?
-Dacă da, este el și posibil în raport cu starea generală a organismului?
-Ce ritm optim de slăbire ar trebui urmărit?
-Care ar fi regimul alimentar cel mai potrivit, ținând cont nu numai natura îngrășării, ci și de sexul, vârsta, profesia, regimul general de viață al persoanei în cauză?
-Există tulburări asociate a căror prezență trebuie luată în seamă în stabilirea dietei și a altor măsuri terapeutice, ca de exemplu cultura fizică?
Ne oprim aici, deși în realitate lista întrebărilor și a răspunsurilor necesare este mult mai lungă. În plus, răspunsurile obținute, considerate izolat nu au decât o valoare parțială. Pentru a se ajunge la valorificarea lor cât mai completă, deci la stabilirea tratamentului, aceste răspunsuri trebuie combinate într-o sinteză cât mai armonioasă.
Credem că argumentele ce ilustrează obligativitatea aproape absolută a avizului și controlul unui dietetician-nutriționist în tratamentul obezității sunt suficient de convingătoare. Dacă spunem aproape absolută, este pentru a ne feri de exagerări. Evident că aplicarea unor măsuri generale, într-o formă bine cumpănită, poate fi făcută din proprie inițiativă.
Aceasta este valabil în special pentru îngrășările nu foarte accentuate, la persoane sănătoase, care pot beneficia de o reducere moderată a aportului alimentar și de creșterea rațională a activității fizice. Ceea ce rămâne sub dependența obligatorie a avizului unui medic, pe lăngă ceea ce vă recomandă un dietetician-nutriționist, este, în orice caz, tratamentul medicamentos.
