Alcătuirea meniurilor pentru mesele zilnice din familie
La întocmirea meniului se va ține cont de valoarea nutritivă a preparatelor, numărul persoanelor ce vor lua masa, vârsta membrilor de familie, posibilitatea de pregătire a preparatelor (încadrarea în timp, cunoașterea rețetei), costul produselor ce intră în pregătirea bucatelor, etc. Toate acestea sunt necesare pentru confortul fizic dar mai ales psihic al familiei și a celui care pregătește toate aceste meniuri. De aceea este bine să se întocmească din timp chiar mai multe meniuri care se pot utiliza ulterior după posibilități.
Un proverb vechi recomandă ca dejunul să-l mănânci singur, prânzul să-l împarți cu prietenii, iar mâncarea de seară să o dai la dușmanului. Pentru că există un sâmbure de adevăr iată un exemplu general bine de urmat.
Micul dejun.
Dietetica modernă, recomandă ca micul dejun, obișnuit, să cuprindă între 15 – 30% din valoarea nutritivă și calorică a meniului zilnic. de regulă se compune dintr-un ou, o felie de salam sau de brânzeturi, o tartină, o felie de pâine cu gem, miere de albine, o cescă de ceai, lapte. Din micul dejun al copilului nu trebuie să lipsească niciodată laptele, aliment complet.
Prânzul sau dejunul.
Prânzul sau dejunul trebuie să reprezinte 35-50& din valoarea calorică și nutritivă a alimentelor necesare zilnice.
Masa de prânz în bucătăria noastră se începe cu un preparat lichid (supă, ciorbă, cremă-supă) sau un preparat cald mai ușor (mămăliguță cu brânză, o budincă de legume, ruladă cu cașcaval sau ciuperci), care se servește ca felul întâi, urmate de o mâncare cu sau fără carne însoțită de o garnitură și salată de sezon sau murături. Prînzul se încheie de regulă cu un desert.
Fixarea meniului pentru prânz este o problemă importantă. Pentru a stabili un echilibru între felurile de mâncăruri, este necesar să se cunoască cât de puțin și valoarea calorică a alimentelor pentru a nu depăși volumul de calorii.
Cînd felul întâi s-a preparat din carne (supă de carne, supă pe oase de vită, supă de pasăre, ciorbă de văcuță sau cu perișoare, borș de pește), se impune ca felul doi să fie un preparat fără carne, obținut dintr-o legumă (iahnie de cartofi, de fasole, mâncare de vinete, ghiveci de legume, etc) soteuri cu frigănele, o budincă din paste făinoase sau brânzeturi, clătite la cuptor.
În funcție de sațietatea felului I și II se stabilește și desertul. În general este bine ca să se folosească cât mai mult fructele crude de sezon în detrimentul preparatelor cu zahăr. Acestea, pe lângă faptul că sunt utile organismului, contribuie la economisirea timpului necesar pregătirii prânzului.
Desertul poate fi alcătuit și din dulciurile preparate din fructe cum ar fi compoturi, tarte cu fructe, etc. Este ideal ca atunci când știm că avem la desert dulciuri mai consistente având la bază alimente combinate care au o valoare calorică mai mare ca: ouă, lapte, făină, orez, griș, zahăr, etc, să preparăm felul I și II mai ușor cu o valoare calorică mai mică decât de obicei. Ele pot fi creme, înghețate, bufinci, sufleuri sau preparate din aluaturi (plăcinte, prăjituri) torturi.
Cina.
Această masă va fi 15-20% din valoarea calorică și nutritivă a meniului zilnic. Se recomandă să se servească mâncăruri mai ușoare ca salate din legume de sezon, mâncăruri din legume, budinci sau sufleuri de legume, urmate de un iaurt, un ceai de plante sau fructe proaspete. În alimentația rațională se recomandă ca cina să fie servită cu cel puțin două ore înainte de culcare.
Gustările.
Pentru o mai bună echilibrare a consumului de alimente în cadrul meniului zilnic se recomandă și două gustări între mesele principale: prima la ora 10 și a doua pe la orele 17, când dejunul s-a servit la orele 14. Gustarea de la orele 17 constă de obicei dintr-un pahar de iaurt, o cească de ceai cu o prăjitură de casă, puțină brânză sau un fruct.
Cele două gustări constituie circa 5-10% din meniul zilnic. Aceste mese se vor da cu precădere copiilor, persoanelor mai debilitate, celor care depun o muncă fizică mai grea, etc.
